Este unul dintre cele mai vechi si mai interesante monumente ale arhitecturii laice din Romania. Localitatea Bran, unde se afla castelul se afla pe vechiul drum comercial care lega cu secole in urma Brasovul de Campulung Muscel.
Aflat la 30 km de Brasov, Castelul Bran se ridica pe o stanga cu 60 m deasupra nivelului vaii Turcu.

Primele informatii despre cetatea Bran dateaza din anul 1377, dintr-un act emis de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, care in fata pericolului turcesc, a consolidarii statului romanesc de la sud de Carpati si a tendintelor centrifugale ale voievozilor transilvaneni a hotarat luarea unor masuri urgente de fortificare a granitelor de sud-est prin construirea unor cetati la Talmaciu si Bran. Prin acest document regele acorda dreptul brasovenilor de a ridica o cetate de piatra prin "propriile lor osteneli si cheltuieli" privind in schimb o serie de privilegii, printre care reinoirea drepturilor de stapanire a unor sate din tara Barsei si reducerea impozitului regal. Brasovenii au inceput constructia in 1377-1378 si au terminat-o in 1382.
Cetatea avea in proprietate mai multe terenuri si sate care se intindeau de la Sohodol pana in apropierea Rucarului. Ea a ramas in stapanirea regelui Ungariei pana in 1395, cand in urma unei alianta incheiate intre Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batran a trecut sub stapanirea Tarii Romanesti. Importanta strategica si economica a cetatii si a pasului Bran l-a determinat pe Mircea cel Batran sa inlocuiasca castelanul numit de regele Ungariei cu un parcalab. La scurta vreme dupa moartea lui Mircea cel Batran, castelul a trecut sub autoritatea voievodului Transilvaniei.


Abuzurile castelanilor in incasarea taxelor vamale, abuzuri care afectau atat pe negustorii brasoveni cat si pe cei din Tara Romaneasca au determinat pe brasoveni ca profitand de secatuirea visteriei regale si de slabirea puterii centrale sa intre in 1498 in stapanirea cetatii. In secolul al XVII-lea ca urmare a patruderii armatei austriece in Transilvania, Branul incepe sa isi piarda rolul militar. In secolul XVIII cetatea este zguduita de revolte ale taranilor iobagi de pe domeniile castelului. Catre sfarsitul secolul al XIX-lea functia militara a cetatii cedeaza locul celei economice, de supraveghere a traficului comercial dintre Brasov si Tara Romaneasca.
In 1920 castelul Bran intra in proprietatea familiei regale care ii aduce unele modificari pentru a-l transforma in resedinta regala. Astazi castelul Bran este unul dintre cele mai interesante monumente ale istoriei tarii, atat pentru valoarea sa arhitectonica cat si pentru frumusetea deosebita a cadrului natural in care este amplasat. Nu este de neglijat nici legenda lui Dracula care aduce aici numerosi turisti.
Legenda pleaca din timpul domniei lui Vlad Tepes. Prima domnie a lui Vlad Tepes din 1448 este consemnata intr-o scrisoare expediata brasovenilor la 31 octombrie 1448 prin Bran. Pierzand tronul, Vlad Tepes ajunge in Transilvania si este insarcinat de Iancu de Hunedoara cu apararea nordului Transilvaniei si deci si a acestei trecatori. In a doua domnie a acordat privilegii negustorilor brasoveni (sasi), dar a intreprins expeditii de pedepsire (1459), deoarece acestia il sprijineau pe oponentul sau Vlad Calugarul. Din pricina acestor expeditii negustorii din Brasov, Sibiu si Sighisoara i-au creat un renume prost raspandind numeroase neadevaruri despre Tepes la curtea regelui Ungariei.

Construit pe stancile abrupte ale Magurii Branului, castelul Bran era format initial dintr-un post de aparare cu doua randuri de ziduri care inchideau trecatoarea dinspre sud, din care s-au pastrat cateva fragmente, cladirea joasa a oficiului vamal care nu s-a pastrat in forma initiala, presupunandu-se ca vechea cladire a oficiului era mult mai bine intarita decat cea care i-a urmat si cetatea propriu zisa care cuprindea zidul de incinta, donjonul, turnul rotund si turnul portii. Zidul de incinta este construit din piatra bruta de calcar, portiunile cu caramida fiind ulterioare. Zidul are guri de tragere sub forma unor dreptunghiuri asezate pe verticala. Doar patru dintre aceste guri ( doua la parter si doua la etaj ) sunt asezate orizontal si inchise cu oblon gros de lemn. Donjonul asezat pe latura de nord, este mai inalt ca restul cladirii ( are 4 etaje ) si are zidaria masiva sprijinita pe stanca. El are doar doua incaperi si o scara ingusta de lemn urca spre acoperis unde se afla un post de observatie. Atat donjonul cat si cortina ce-l continua, au un sir de creneluri treptate, rotunjite. Turnul rotund are azi o sectiune aproape circulara, dar aceasta forma dateaza abia din 1593, cand vechiul turn a fost distrus de explozia provocata de un trasnet, urmand ca apoi sa fie refacut. Acest tip de bastioane au inceput sa fie folosite abia in sec.al XV - lea si mai tarziu, cand cetatile erau construite in unghi mort. Dupa reconstruire, turnul a avut acelasi scop : la parter adapostea praful de pusca si la etajul unu si doi erau cateva incaperi dintre care se presupune ca una ar fi fost in sec. al XVIII - lea folosita ca inchisoare. Turnul portii a fost inlocuit in 1622-1625 cu turnul dreptunghiular. Vechea poarta putea fi blocata cu un gratar de barne ce se cobora cu ajutorul unor scripeti. La aceasta intrare se putea ajunge numai cu ajutorul unei scari mobile coborate 15 m, pana la baza stancii. In curtea interioara, foarte ingusta, mesterii au sapat in stanca o fantana adanca de aproape 57 m.

In timp, cetatea a suferit o serie de transformari. In sec. al XVI-lea s-au facut lucrari de fortificare, hartia cerata folosita pe post de geam fiind inlocuita de sticla si, acoperisurile invelite initial cu sindrila au fost acoperite cu tigla. Schimbarile esentiale s-au petrecut in 1622-1625, dupa planurile principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, cand s-a construit o adevarata aripa noua : turnul dreptunghiular, turnul cu baza patrata si cu doua etaje, si s-a amenajat intrarea actuala. Sub acoperisul turnului dreptunghiular se afla doua orificii care foloseau la apararea de posibili atacatori ai cetatii. La parter turnul are o pivnita, iar intre etajele unu si trei are o scara ingusta de piatra, prelungita odinioara de o scara de lemn care ducea catre orificiile mai sus mentionate. Intrarea catre aceasta scara nu este mentionata in nici unul dintre documentele timpului si nici planurile cetatii nu o indica.

La nivelul primului etaj al turnului patrat, poarta raspundea in curtea interioara. Pana aici se putea ajunge cu o scara mobila de lemn. Prima incapere era folosita drept camera de garda si avea trei guri de tragere cu oblon de lemn si alte trei guri pentru armele de foc. Ornamentatia vechiului turn de observatie are influente romanesti si dateaza tot din timpul lui Gabriel Bethlen. Locuintele aflate pe latura de nord sunt insa anterioare acestei perioade. La etajul unu sunt sase incaperi : vestibulul, „sala mare“ cu fresca, incaperea cu tavan cu bolti ogivale, o bucatarie mica ce da in primul vestibul, un al doilea vestibul ce duce intr-o sala cu bolta ogivala la ferestre.
Sub turnul scarilor, se afla o incapere ingusta care era inchisoarea cetatii. La etajul doi se afla un vestibul, o fosta bucatarie, o incapere mica ce da in camera din turnul nou al portii, o incapere joasa cu grinzi pictate in secolul trecut cu motive sasesti si cu patru ferestre in nise adanci. Tot aici se mai gaseste o camera mica si galeria de lemn care da spre curtea interioara. in curtea interioara se afla doua pivnite, cuptorul de paine si o inchisoare.